print
Traficul de fiinţe umane
13.03.2013

1. Ce este traficul de fiinţe umane? 

Traficul de fiinţe umane este exploatarea altei persoane sau muncii acesteia prin înşelăciune, constrîngere, deseori în medii necunoscute persoanei exploatate.  Traficanţii se bazează pe o varietate largă de metode, deseori profitînd de oameni aflaţi în poziţie vulnerabilă, cum ar fi migranţii ilegali.  Definiţia juridică internaţională a traficului de fiinţe umane descrie fenomenul ca „recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, prin ameninţare de recurgere sau prin recurgere la forţă ori la alte forme de constrîngere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de autoritate sau de o situaţie de vulnerabilitate ori prin oferta sau acceptarea de plăţi ori avantaje pentru a obţine consimţămîntul unei persoane avînd autoritate asupra alteia în scopul exploatării".  (Protocolul Naţiunilor Unite privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate www.uncjin.org/Documents/Conventions/dcatoc/final_documents_2/convention_%20traff_eng.pdf).

 

2. Care este numărul victimelor?

Este imposibil de a oferi un număr total.  Întreaga proporţie a fenomenului traficului de fiinţe umane din/în Republica Moldova rămîne necunoscută, deoarece multe victime rămîn neidentificate în ţările de destinaţie sau în Republica Moldova din cauza schimbărilor ce au loc în cadrul fenomenului traficului de fiinţe umane, fricii de stigmatizare, nivelului scăzut de autoidentificare, cunoştinţelor limitate privind drepturile omului/problemele legate de traficul de fiinţe umane, precum şi incapacitatea sau nedorinţa unor victime de a raporta experienţa lor autorităţilor.  Un indiciu al gradului de extindere al fenomenului traficului de fiinţe umane în Republica Moldova este numărul total al celor asistaţi în calitate de victime ale traficului de fiinţe umane de către OIM Chişinău.  Din anul 2000 pînă în 2012, acest număr constituie 3044 de persoane.  Suplimentar la acest număr au mai fost şi 1 297 copii ai victimelor, 382 de migranţi în dificultate, 971 victime a violenţei în familie, 180 - minori neînsoţiţi, 235 copii rămaşi în urmă şi 3 173 cazuri de risc de a fi traficaţi pentru un număr total de 9 282 persoane care au fost asistate de OIM Moldova în perioada anilor 2000-2012.  Totodată, în perioada 2006-2012, în cadrul Sistemului Naţional de Referire au fost asistate 3495 victime şi potenţiale victime ale traficului de fiinţe umane.

 

3. Cine este traficat şi cu ce scop?

Lucrul şi experienţa OIM Moldova arată că majoritatea victimelor din Republica Moldova sunt femei şi fete traficate în scop de exploatare sexuală şi/sau prin muncă. Ofertele de lucru este momeala cea mai frecventă folosită de recrutori.  Multe fete şi femei cred în faptul că vor lucra în calitate de asistenţi în magazin, menajeră sau în profesii similare, însă în schimb sunt forţate prin constrîngere, violenţă şi ameninţări să lucreze în industria sexului.  Bărbaţii şi băieţii au fost şi ei traficaţi pentru cerşetorie forţată şi muncă forţată în domeniul construcţiilor, agricultură, şi sectorul serviciilor.  Copiii sunt de obicei traficaţi pentru exploatare sexuală, cerşetorie forţată, furt şi alte activităţi criminale.

De-a lungul ultimilor ani OIM Moldova a înregistrat o creştere a numărului bărbaţilor identificaţi, care au fost supuşi traficului în scopul exploatării prin muncă (în anul 2010 numărul acestora a fost aproape dublu în comparaţie cu anul 2009, şi a crescut din nou în anul 2012).  În anul 2012 proporţia bărbaţilor identificaţi a crescut (29% în anul 2012, în comparaţie cu 25% în 2011 şi 21 % în  anul 2010), traficul în scopul exploatării prin muncă, constituind cea mai frecventă formă de exploatare.  Creşterea victimelor de sex masculin şi a exploatării prin muncă în anul 2012 a fost în mare măsură influenţat de descoperirea unui caz semnificativ de trafic de fiinţe umane în Ucraina, unde un număr mare de victime ale traficului în scopul exploatării prin muncă au fost găsite lucrînd la o fabrică de tutun.  Bărbaţii de obicei tratează experienţa traficului ca un caz eşuat de migraţie şi se grăbesc să găsească un nou loc de muncă pentru a-şi întreţine familiile.  Prin urmare, ei nu se identifică drept victime şi, astfel, refuză asistenţă psihologică sau alte forme suplimentare de sprijin.

 

4. Dacă cineva cunoaşte că urmează să lucreze în industria sexului, ei pot fi în continuare victime ale traficului de fiinţe umane?

Da.  Informaţii recente arată o tendinţă de creştere a victimelor care acceptă locuri de muncă cu risc ridicat (chelneri, dansatori, prostituţie, gazdă, etc.).  Principalul motiv fiind disperarea cauzată de sărăcie, şomaj, salarii joase, iar uneori şi trauma psihologică urmare a violenţei în familie, inclusiv a abuzului fizic şi psihologic, incest şi viol.  Chiar dacă o persoană acceptă să lucreze la o slujbă legată de industria sexului, aceasta oricum poate deveni victimă a traficului de fiinţe umane dacă oferta pe care o acceptă diferă în mod considerabil de condiţiile cu care se confruntă în ţara de destinaţie.  Oamenii pleacă să lucreze în străinătate pentru a cîştiga bani, pentru a întreţine pe sine şi familiile lor, însă uneori se regăsesc într-o situaţie în care cîştigă bani puţini sau chiar deloc, şi sunt nevoiţi să lucreze şi să trăiască în condiţii groaznice.  Nimeni nu alege în mod voluntar exploatarea: riscînd să-şi piardă sănătatea mentală şi fizică, cîştigînd cu greu sau aproape nici un ban, şi trăind în condiţii mult mai rele decît în ţara lor de origine, indiferent de domeniul de lucru sau ţara de destinaţie.

 

5. Cum sunt recrutaţi oamenii din Republica Moldova în traficul de fiinţe umane?

Majoritatea oamenilor sunt atraşi în reţelele traficului de fiinţe umane cu promisiuni de angajare.  Deseori persoanele care fac propunerea sunt cunoscute (bine) de victime, inclusiv cunoştinţele. Lucrul în străinătate este perceput ca o modalitate de a cîştigă mai mulţi bani pentru a-şi susţine familia şi a trăi o viaţă decentă.  În baza interviurilor realizate cu victimele traficului de fiinţe umane asistate de OIM, circa o treime din victime au suferit de violenţă (în familie) înainte de a fi recrutaţi; situaţia lor de acasă era deja insuportabilă şi ei căutau o ieşire.  Este important de remarcat faptul că deşi violenţa în familie afectează predominant femeile, bărbaţii tot suferă de violenţă (în anul 2012, 10 VTFU de sex masculin s-au identificat în calitate de victime ai violenţei în familie) şi că majoritatea victimelor minore au fost anterior victime ale violenţei.  Incidenţa înaltă a violenţei în familie în rîndul victimelor ale traficului de fiinţe umane şi rolul acesteia în calitate de factor de presiune a fost raportat, de asemenea, şi de alte agenţii, de exemplu, Winrock International (vezi www.winrock.org.md).  Unii sunt profesionişti, care nu-şi pot găsi de lucru care să corespundă educaţiei şi experienţei lor.  Tinerii atraşi de oportunităţile de angajare din străinătate sunt deosebit de vulnerabili şi pot cu uşurinţă cădea victime a traficului de fiinţe umane. Suplimentar la promisiunile false de angajare, o altă metodă de recrutare constituie propunerile false de căsătorie.  Odată ce victimele sunt recrutate, aceştia apoi se transportă, uneori prin alte ţări, în ţara de destinaţie.  Deseori oamenii îşi dau seama că au fost înşelaţi numai după ce ajung acolo.  Adesea li se ridică paşapoartele şi obiectele personale, aceştia adesea fiind monitorizaţi permanent. Pentru a împiedica evadarea victimele sunt ţinute în prizonierat prin intermediul violenţei, dependenţei de datorii şi ameninţărilor familiilor lor.  Ei sunt forţaţi să se implice în diverse activităţi producătoare de bani pentru traficanţii lor (exploatare sexuală, muncă forţată, cerşetorie, etc.).

 

6. Victimele traficului sunt întotdeauna transportate în străinătate?

Nu.  Nu toate cazurile traficului de fiinţe umane implică trecerea frontierei - a avut loc o creştere a cazurilor identificate de trafic intern. De exemplu, traficanţii pot aduce persoane din mediul rural în oraşe şi să le forţeze să se implice în prostituţie/muncă forţată/cerşetorie.  Uneori, persoanele traficate în propria lor ţară ulterior pot fi traficate în străinătate.  În perioada anilor 2000-2012, au fost înregistrate 149 de cazuri de trafic intern.

 

7. Care sunt principalele ţări de destinaţie?

Moldovenii au fost şi continuă să fie traficaţi în peste 45 ţări de destinaţie.  Acestea includ Europa de Vest, Europa de Sud-Est, Orientul Mijlociu, Statele Unite ale Americii, şi fosta Uniune Sovietică (ţările CSI); în primul rînd Federaţia Rusă şi Ucraina.

 

8. Cine sunt traficanţii?

Patru din zece victime ale traficului de fiinţe umane din Moldova sunt recrutaţi de cineva cunoscut, o cifră similară este reprezentată de victimele recrutate de către traficanţi necunoscuţi şi unul din douăzeci este recrutat de un prieten apropiat sau rudă.  Recrutorii provin din fiecare grupă de vîrstă şi includ, de exemplu, femei tinere care se pricep la manipularea semenilor săi, folosindu-se de visele şi aspiraţiile lor drept arme împotriva lor.  Recrutorii de multe ori provin din acelaşi mediu social şi economic cumplit precum şi  recruţii lor, şi sunt dispuşi să pună interesele sale financiare în faţa bunăstării altora.  De asemenea, există agenţii de ocupare a forţei de muncă, care recrutează pe cei care-şi caută de lucru pentru a-i trimite în străinătate în scop de exploatare.  Uneori victimele sunt forţate să-şi „cumpere" libertatea, recrutîndu-i pe alţii.

 

9. Sunt tendinţele în materie de trafic în continuă schimbare?

Da.  În comparaţie cu anii precedenţi, durata medie a exploatării în scopul obţinerii serviciilor sexuale a scăzut de la 1-2 ani la 2-10 săptămîni.  Condiţiile de exploatare sunt mai „bune", victimele sunt plătite cu sume mici de bani; li se permite să contacteze părinţii/copii lor şi au o oarecare libertate de mişcare.  Datorită acestor tehnici manipulative multe victime şi-au creat iluzia bunăstării, considerîndu-i pe traficanţi ca prieteni: provocînd reîntoarcerea unora la traficanţii/proxeneţii lor după ce au fost salvaţi sau arestaţi de poliţie şi deportaţi.

Geografia ţărilor de destinaţie s-a extins începînd cu anul 2010, cîteva victime fiind identificate şi repatriate din Indonezia, Malaysia, Liban şi Egipt.  În cazul ultimei ţări, 11 victime au fost salvate în anul 2010 în timp ce călătoreau prin Egipt, îndreptîndu-se spre Israel.

Tot mai puţine victime sunt identificate în străinătate.  Majoritatea dintre acestea sunt confundate cu prostituate şi deportate - mulţi beneficiari au nimerit în situaţii de trafic din prostituţie şi vice-versa.  Nivelul de auto-identificare este de asemenea scăzut.  Multe victime nu-şi cunosc drepturile sale fundamentale şi nu înţeleg că sunt de fapt vîndute şi exploatate, în principal, datorită condiţiilor modificate în care se regăsesc victimele.  Ei nu cunosc faptul că pot solicita asistenţă şi au dreptul la protecţie.  Alţii nu solicită asistenţă şi nu au aceleaşi necesităţi medicale şi psihologice acute ca victimele din anii precedenţi.  Ce ţine de recrutare, majoritatea victimelor au ştiut sau suspectat despre nivelul de risc al locului de muncă propus, iar promisiunile primite în timpul recrutării au fost imediat încălcate după intrarea în ţările de destinaţie. Se poate spune că a apărut o nouă tendinţă în cadrul fenomenului traficului intern - exploatarea sexuală a minorilor, în special a băieţilor.  În general, victimele sunt conştiente cu privire la tipul de servicii pe care urmează să le presteze.  Ei sunt originari din medii extrem de sărace, învaţă în instituţii de învăţămînt general sau secundar şi sunt adesea neglijaţi de către părinţi.

Copyright © 2017 CN CTFU Toate drepturile rezervate.